Trebuie să tratez eu cu mine, trebuie să fac pace cu mine. Acum, eu, îmi scriu mie, nu altcuiva, nu ei, nu vouă, îmi scriu mie și sper că pe parcursul literelor îmi voi face lumină în propriul suflet.
John Lennon - Stand by me
Am avut prea multe relații în care m-am pretat la certuri banale, când m-am băgat, benevol, în tachinare dintre două persoane, în împăcarea stupidă de după, în violența unor cuvinte spuse, care nu erau adevărate, ci aveau doar rostul de a răni. Nu mai vreau asta.
27 noiembrie pentru mine este ziua când am devenit un om mai bun și m-am pus deasupra unor lucruri. 27 noiembrie este ziua când eu m-am reîntregit, iar orice cearta purtată cu Ea este o ceartă purtată cu esența existenței mele.
Eu nu mai pot să mă cert. Mi se pare, văd asta, a fi ceva prejos de noi. Prefer să adopt o atitudine pasivă în care mai bine ignor decât să mă cert. Cearta naște monștri care nu-și au locul în viața mea actuală.
Trăiesc cu destul monștri încât să adopt alții și din partea ei. Eu o văd pe Ea dreptul omul care mă îndepărteză de negrul sufletului meu, de negrul lumii pe care o văd în jurul meu, și care mă duce în alb.
Ea este ființa care mă salvează. Știu că atunci când nu o aveam acceptam negrul, mă complăceam în el, începeam să mă contopesc cu el și m-aș fi pierdut în el. M-aș fi pierdut pe vecie.
Vița de Vie - Poate că
Dar ea mă salvează din sacrilegiul minții mele realiste. Ea mă poartă mereu într-un basm și mă face să mă simt bine într-un lac de mizerie. Nu pot să mă cert cu ea fiindcă așa aș duce tot negrul din viața mea peste plapuma de alb pe care mi-o oferă.
Eu nu vreau să pervertesc puritatea pe care mi-o oferă. Eu vreau ca mereu totul nostru să fie imaculat.
Eu vreau să nu aduc bagajul emoțional în relația eu Ea. Eu vreau ca ea să vadă chestiile, poate mici, care mă determină să le fac de dragul ei, și al nostru.
Am ajuns acasă și mă gândeam. Mă gândeam că scriam chiar aici, acum vreo 4 luni, că trec intersecțiile fără să privesc. Doar de dragul hazardului, de dragul a vedea ce ar fi dacă m-ar lovi o mașină. Eram atât de lipsit de scop și atât de singur încât mă lăsam în mâinile soartei.
Ei bine, azi, după 8 beri, am privit atent în jurul meu, stânga dreapta. Pentru că am pentru ce să trăiesc,nu mă mai gândesc doar la mine, mă gândesc și la mine pentru Ea.
Mă gândesc și să am grijă de mine pentru Ea. Iar asta înseamnă totul pentru mine. Să știu că pentru cineva însemn mult și am o motivație să fiu ok, pentru ca și Ea să fie ok.
Eu sunt auto-distructiv. Asta e natura mea. Și ani de zile m-am îndreptat către auto-anihilare, până când am...
Anathema - Angels walk among us
... întâlnit ceva pe care să văd superior de ființa mea. Ceva care să merite ca eu să trăiesc. Eu mă stingeam ușor ușor. MĂ duceam către o viață patetică, tristă. O viață de alcool, iarbă și neîmplinire. O viață pierdută.
Eu mă pierdeam în viață și îmi lipsea scopul suprem, în slujba căruia să-mi pun toate forțele. Pentru care să mă ridic din noroiul meu și să enunț viață te iubesc. Tu viață mi-ai dat fericire, fericire pentru care eu mă scot din noroi și mă ridic, pentru a fi demn de fericirea pe care mi-ai dat-o.
Iar viața mi-a dat fericirea asta. Iar eu m-am ridicat, pentru a fi demn de ea. Și am dat tot, absolut tot. Mă simt atât de vulnerabil, pentru Ea, viața mea este o poartă larg deschisă unde poate intra cu căruța și poate măcina totul.
Iris - In parc
Sunt atât de deschis încât mă șochez pe mine. Eu, acum, aflu despre mine cât de mult mă pot dedica cuiva, cuiva în care cred cu toată puterea mea. Cineva care îmi împlinește basmul pe care nu credeam că am să-l trăiesc vreodată.
Sintetizând, cineva care îmi dă sens.
Cineva pentru care trăiesc.
Cineva care mă face să fiu omul care trebuie să fiu, care sunt.
Cineva care mă aduce în paradis. Cineva care mă încântă și mă face să mă blochez în mine de prea multă trăire.
Știi, iubita mea, că e mai ușor, în mai, să scrii idealistic, despre cineva care nu e al tău. Să scrii frumos. E ușor să-ți imaginezi.
Dar oare știi tu...
byron - Toast proposal
...cât de greu este în momentul în care omul acela devine al tău să exprimi tot ce simți. Când vezi că tot ce ai fi crezut că o simți crește X100 și te simți atât de plin încât nu știi cum să expui asta. Când simți că tot ce simți te depășește pe tine, ce să mai zic să exprimi față de celălalt ce simți, amplitudinea, viziunea, bătaia rapidă de inimă, totul.
NU poți, poți doar să speri că te simte conform. Căci cuvintele sunt atât de statice și amorfe vizavi de multitudinea de trăiri din tine vizavi de omul acela.
Aș mai scrie atât de mult, însă mă trezesc peste 2 ore jumate, la 7 jumate, pentru a obține 12 ore pentru noi. Și mi-aș dori ca lucrurile de genul ăsta să fie apreciate în măsura dragului pentru care eu le fac. Dar aici cuvintele sunt iarăși seci, aici trebuie ca omul ăla să te simtă.
Să aprecieze la nivel spiritual eforturile făcute de tine pentru a fi aproape, nu e nevoie de mulțumesc. Ci doar de o privire care să comunice asta și mult mai mult de atât. E nevoie ca din gesturi de genul să înțeleagă cât de mult înseamnă.
E nevoie de încredere, multă încredere și multă dragoste.
În definitiv este nevoie de abandonarea condiției umane, care este una pe alocuri defectuoasă, și îmbrățișarea condiției universale, o condiție trascendentală, în care simțirea predomină.
În care privirile drept în ochi spun mai mult decât cuvintele, când noi ne simțit sufletele contopite iar apoi le împletim și dezmeticim printre așternuturi.
Știi că, și eu visez la blond-verzuri. Însă, până atunci visez la relația noastră spirituală-fizică-transcendentală perfectă. Să nu ne mai pierdem în defecte umane, să mergem mai departe de atât.
Să fim o noțiune superioară, știu că putem. Ne iubim prea mult să nu putem.
Mă simt singur când nu mă simți. Simt că mi se atrofiază sufletul când ne distanțăm. Parcă ceva-mi urlă în piept și singura rezolvare pe care o găsesc este să mă întorc la jegul meu.
NU te pot forța să fii ființa universală care sunt eu, dar mi-ar plăcea să-mi ții companie și să-ți arăt ce frumoasa e lumea mea când accepți să trăiești cu adevărat, să te faci una cu altcineva și să înlături tot răul.
Îți pot arăta universul meu minunat, o relație cum nu sunt multe. Trebuie doar să crezi în noi, așa cum cred eu, și nu vei fi dezamăgită.Simt chiar că vei fi mai împlinită decât într-o relație banală, fiindcă ce pun eu pe masă este comuniune, nu căsătorie. Îți pun esența mea pe masă, iar asta oamenii de rând nu doar că nu o fac, ci nici nu știu să o facă.
Noapte bună. Lola ne așteaptă să fim complet fericiți pentru a veni în lumea asta.
0 Scuipă ceva:
Trimiteţi un comentariu