Articolul de excepție - varianta completă

Acum că dispun de o tastatură decentă și de starea de spirit necesară o să scriu toate căcaturile de prin ultima vreme.

Nopți de Vamă

Nu știu câți dintre voi ați auzit de scrierea Nopți de Vamă, nu o voi numi carte fiindcă simt că jignesc conceptul de carte, sau de autorul său, Dan Niță, un fel de Dan Puric mai puțin celebru.

Cum să faci campanie la o scriere pe HI5, Facebook și Blogger, cât de neîmplinit să fi ca om, la o vârstă de între 30-40 de ani, încât să o arzi cu mica ta poveste hilară pe cutii goale în Vama Veche, încercând să vinzi și tu câteva exemplare de bere, sau de o pizdă ieftină ca în Vamă.

Pentru cine a văzut Filantropica, acest om poate fi pus în poziția profesorului care încearcă să își vândă volumul de poezii, dar fără succes, în stradă.

Precum și în scena când tacsu îi spune că i-a citit cartea. "Am citit-o. Slabă!!!!"

Scriere ce deține un limbaj infantil, normal, publicul țintă fiind copii din Vamă care folosesc sintagmele "fii antenă" sau altele care îmi scapă acum. Nici măcar nu e un limbaj ostentativ de obscen, precum în Bong de Alexandru Vakulovski, carte ce te atrage prin haosul și violența de limbaj din ea, în ciuda faptului că nu are niciun mesaj interesant sau nou. Un fel de Luni de Fiere moldovenesc.

Nopți de Vamă este doar pura ambiție a unui român care crede că poate scrie ceva, dar de fapt nu știe a scrie nimic. Ambiția de a nu renunța la un vis și de a propovădui un jeg, pe care dacă l-aș fi scris eu nu l-aș fi dat nici celor mai intimi prieteni să-l citească, de rușine.

Nu are niciun fel de noțiune a scrierii. Un mesaj, un sentiment, un ceva din care să înveți. Sunt doar cuvinte înșiruite, dar și alea proaste.

Mă gândesc că dacă ajung la 30 de ani un scriitor ratat, voi spune că nu e de mine și mă voi orienta către lucruri la care poate mă pricep. În nici un caz nu voi ajunge un TNB-gist bătrân care o arde cu o carte în Vamă de vânzare.

Probabil că acest concept este la fel de cool ca și cheta, printre vamaioți. Dar asta o să abordăm în capitolul următor.

Dar scrierile de genul ăsta au totuși un rol bine definit. Eu fiind tipicar si suferind de o formă ușoară a maladiei obsesiv-compulsivă trebuie să am totul în perfectă ordine. Mă enervează la culme când biblioteca nu arată cum vreau eu, se mai întâmplă după aranjarea cărților să rămână un spațiu gol, care arată ca pula, unde nu încape niciun Dostoievski, Eliade, Cioran sau whatever. Ei bine, aici e bună Nopți de Vamă, pentru a umple acel gol.

O scriere folositoare, din punct de vedere practic.

Cu siguranță, știm că scriitorii din România nu prea au șanse, "de" să îl parafrazez pe mult iubitul Moromete. Dar domnul acesta nu ar fi avut șanse nicăieri, este de-a dreptul patetic și trist. De fapt, este greu de definit.

Plus că fața lui spune că nu prea știe multe lucruri, Are față de bătrân neîmplinit, fără să fi ajuns la un nivel în viața asta.

La lansarea din Fire au fost doar pizde grase, urâte și virgine și minore. Exact genul de public la care jegurile prind, fiindcă este imatur iar orice căcat pare cool. Păcat că hârtia suportă chiar orice, din fericire stomacul cititorului nu tolerează orice.

Aveți mai jos câteva dintre nuvelele scrierii, narate de autor înșuși. Să vă faceți o părere, să nu spuneți că sunt eu critic și jegos fără motiv.

http://www.trilulilu.ro/danmagne/bb3ead07f4fd88
http://www.trilulilu.ro/danmagne/216989c729d7a2
http://www.trilulilu.ro/danmagne/2e784c090f497a

Ce față de om sec și plastic are după ce termină de citit, un zâmbet tâmp.

Îmi place totuși că s-a pus la citit lângă bibliotecă. Omul are material dar nu și potențial.

Vama Veche

Vai, de unde să încep. O fi fost ceva frumos cândva, acum este un jeg. Toți oamenii pe care îi urăsc, cunostințe cerșători în față la TNB, dnb-giști, cocalari, cretini, inculți, târfe proaste, se reunesc în Vamă.

Și cum e vorba aia românească "omul sfințește locul" concluzia este destul de evidentă. Ce poate fi frumos la un loc cu 1.000 de oameni din care 950 sunt cretini cu acte, luați în evidență de Idiots Incorporated.

Unora poate le place căcatul ăsta, nu îi contrazic. Mă enervează când vorbesc de Vamă de parcă ar fi ceva special, boem, cu mesaj spiritual, un loc în care te regăsești. Este doar un alt fel de Costinești, la aceleași dimensiuni dar cam cu același gen de oameni.

Mergeți unde vreți voi, fiecare are liberă voință, dar nu mai pretindeți că nu este un jeg, chit că vă place jegul respectiv.

Nu știu cum a fost, știu doar cum e (da, chit că n-am fost). Nu fac parte din oamenii pentru care calitatea oamenilor poate fi ignorată de dragul mării. Locul în sine e frumos, dar îl strică oamenii.

Ca și Dan Niță ăsta obsedat de Vamă. După ce că ești un bătrân neîmplinit și trist mai ești și limitat la un singur loc. Țara asta are atât de multe locuri superbe. Dacă vrei Vama adevarată, cum era înainte, cum mi s-a povestit și findcă mi s-a povestit, din descriere știu locuri exact la fel, du-te în Vadu, Corbu, Sulina, Sfântul Gheorghe, Gura Portiței.

Această actuală stațiune Vama Veche este un Costinești mai spre Bulgaria, tot din descriere și din experința oamenilor care se duc acolo. Descrierea nu poate spune altceva decât ce este, nu va fi locul altfel dacă m-aș duce. Oamenii au capacitatea de a distruge tot, iar exact asta se întâmplă acolo.

De ce te-ai duce, pentru a scăpa de cretinii din Bucale sau Costinești, în Vama Veche? Te amăgești dacă crezi că îi vei eluda. Te amăgești amarnic.

Pensionarii și carnea

Pensionarii sunt o specie atipică umanității. Sunt lași, murdari, slăbănogi și acri. Se plâng mereu că nu au bani să mănânce carne. "Să vă piș în freză", ar zice un personaj de youtube.

De ce fix carne? Se poate trăi foarte bine fără, de ce țelul suprem este carnea. Când se gândesc că n-au bani să mănânce mereu aduc în discuție câte chinuri fac pentru a cumpăra un kilogram de carne.

Da ia-ți mă altceva, că nu mori. Te chinui degeaba pentru o nutriție conservatoare și imorală, consumul de carne. Fără ați fi și mai sănătoși. Dar ochii de cal sunt bine puși în loc, carne, carne, carne, carne, cadavre, mortăciuni.

Oamenii inculți și proști. Țiganii și răpitorii de copii

Există un scandal de actualitate în București cum că niște traficanți de organe s-ar plimba cu ambulanțele și ar răpi copii pentru a le lua organele. Un jeg de informație falsă pe care orice om cu puțină inteligență ar renega-o.

Eu stând pe bancă, lângă mine o babă și o țigancă cu o fetiță de 2-3 anișori. Dialogul:

O ambulanță sărăcăcioasă și tristă trece prin fața stației de troleu.

Țiganca: Dar ce ambulanță este asta, că nu am mai văzut.

Baba: Nu știu mamă, eu nu-s din București.

Țiganca: Am văzut ieri la OTV că sunt unii cu ambulanțele de răpește copii și le ia organele. Nici nu îi mai vinde, îi omoară.

Baba: Vai. Păcat de ei.

Oamenii profesional împliniți, incapabili de adaptare

Mă amuză oamenii cu diploma de licență sau chiar masterat, incapabili de a obține o slujbă. Ăștia cu ochelari de cal de au învățat pe rupte dar duc lipsă de abilități cognitive. Nu au știu niciodată să se adapteze la cerințele pieței, unde contează mai mult ce știi să faci nu ce spune diploma că știi să faci.

Și uite așa dronele ies pe porțile universităților, mândre, aruncă pălăria în aer iar apoi se pun pe zăcut în pat, plângându-se că au făcut o facultate degeaba.

Dacă te-ai fi precocupat din timpul facultății să capeți ceva experință de muncă nu ai fi frecat-o la rece acum, dar poate diploma îți ține de foame.

Inabilitatea de a jongla cu opțiunile, de a îmbina variabilele către un rezultate optim, relevă incapabilitatea cognitivă de a te adapta.

Și-au tocit mâinile pe bănci prăfuite iar mândria le ține capul sus la intership-uri. Voi cei cu diplomă sunteți academic avansați, dar profesional retardați.