Îmi place că după ora 18 când redactorul șef pleacă acasă eu țin site-ul în mână. Îmi dă senzația de control, este al meu și mă joc cu el, cu breaking news, cu news alert și cu știrile.
Îmi place că pot să fumez la birou, acum îmi pică scrumul pe taste, să stau relaxat, să fac ceață în jurul meu, iar singura chestie care să mi se ceară este să gândesc. Mă simt ca acasă și destul de bine.
Totul nu este perfect, departe de asta, dar simt o stare de bine, un optimism cotropitor. Îmi e drag și am început să mă estimez la valoarea mea reală și încep să cred că multe persoane nu mă merită și e de bine, că măcar nu știu câte pierd. Da, sunt plin, dar nu de mine, ci de ea.
Sunt plin de viață și entuziasm și încep să găsesc acel sens, pe cărări bătute neîncetat.
Mă oftică că eu te-aș vrea pe tine, dar nu se poate. De ce? Pentru că îmi ești dragă, nu doar ceva random, și fiindcă mă cunosc și îmi știi starea emoțională actuală nu ai ieși deloc sănătoasă dintr-o relație cu mine.
Iar eu nici nu îmi doresc așa ceva, vreau să mă bucur de clipe frumoase cu enșpe mii de oameni, să fur din unicitatea fiecărei femei superbe și să nu ajung să mă afund în gelozii și plictiseala.
Știu că am potențialul de a răni fiindcă mă implic complet indiferent de cât de temporar sau fără definiții mi se par unele alăturări.
Și știu că nu dorm iar cafeaua este aliatul meu cel mai bun în a mă bucura de vânt și raze câte 20 de ore zilnic. Și știu că sunt viu și vreau să împart senzația asta cu viața cât mai multor oameni, pentru că a unor este atât de tristă, lipsită de intensitate.
Cât de fals este ținutul de mână când te întrebi ce e cu arătătorul acela de te gâdilă în palmă și că ai pierdut dragul de a îi ține mâna în a ta fiindcă ai făcut-o două săptămâni la rând și tot ce era special s-a dus dracului.
Momentan țelul meu este să îmi înfrumusețez trăirea prin a colecta zâmbete cât mai diverse, sărutări calde și priviri doritoare. Momentan nu mă dedic nimănui pentru că nu aparțin nimănui.
0 Scuipă ceva:
Trimiteţi un comentariu