Insomnia, nevoia de a fi viu

An visat ca traiam pe strazi si ca ma furisam noaptea in scari de bloc sa dorm rezemat de un calorifer semi-cald. Eram lipit de el si nu visam la carne ca totii pensionarii cu ochi de cal, vroiam doar niste paine si un sarut fraged pe buze.

Apoi au inceput oamenii sa puna interfoane scarilor de bloc si am ramas iar in strada fara nici macar un adapost. Am visat ca mergea cu autobuzul fara tinta si ca uitam sa clipesc, fascinat de contrastul pictat pe ferestrele vehiculului scaldat in ploaie. Vedeam fete frumoase, insa eram murdar si slinos, imi era rusine sa le privesc, asa ca le urmaream reflexia in fereastra.

Avea parul negru si moale, nu stiam  clar ca era moale, insa parea moale iar eu, al nimanui stingher strain aveam nevoie sa vad doar lucruri placute.Ochii ii erau mari si rotuzi, niste urechi micute de spiridus, o fata putin ovala care iti purta mandra in varf un nas putin ascutit, ce dadea un aer nobil portretului.

Si dupa toate acestea, mi-au picat ochii pe buze si am intors privirea din fereastra direct spre ea. Mi-a fost frica ca se va pretinde indignata de privirea unui aurolac, dar nici nu a bagat de seama. Buzele alea carnoase si parca de a dracu femeie isi mai si musca buza de jos de imi ardea toate maruntaiele. Am parcurs traseul mai jos, tot mai jos, am vazut niste sani bine definiti, voluptosi, numai bine sa iti umple palmele. Avea niste coapse vulgare, cu carnea tare, era genul de femeie bine cladita, cu un fund nici prea mare nici prea mic, rotund si ferm. Era o femeie cladita pentru a fi posedata cat mai des de cat mai multi, de fiecare data cu riscul de a ramane indragostit de ea, cu riscul de a te intoarce sa iti ceri doza de iubire in asternut.

Salivam la gustul unei femei frumoase, al unei tigari imputite sa imi tempereze respiratia de dupa, la o mana in par si un sarut in coltul gurii spunand "mi-ai posedat trupul, dar sufletul ramane neatins".

Dar ea a coborat, probabil se intalnea cu iubitul sau un cacat de genu, avand rujul ala rosu atat de pervers, intins pe buze iar eu am ramas in continuare doar un aurolac intr-un autobuz, asteptand o noua fata pentru o noua poveste de viata.

Aveam nevoie de povesti sa ma mentin viu, de povesti sa ies din starea de moarte vie, sa ma simt un om normal, un om viu. Imi imaginez ca simt caldura unei femei si gustul unui vin cald. In visele mele numai sunt o victima, sunt un invingator, iar lumea este a mea.

Insa, acum vine noaptea, ne reintoarcem in moarte, imi aduc cartoane si ziare, ma pun la un colt de strada si ma culc. Cand ma voi trezi, voi fi iarasi viu in vise, de data asta imi voi imagina ca am un copil si ca este tot ce mi-am dorit. Imi voi mai imagina ca am o casa, nu cine stie ce, dar e un acoperis deasupra capului.

Dar cel mai mult mi-ar placea sa pot visa ca ii pasa cuiva de mine.
Cel mai mult mi-ar placea sa stiu ca exista cineva si pentru mine.
Vreau sa traiesc, imi doresc atat de mult sa fiu viu

Am adormit, noaptea nu visez, noaptea mor, inca putin si inca putin, pana cand voi fi viu in nefiinta si voi arata lumea cu degetul: "Nu ii cruta, ineaca-ti sabia razbunarii in ura si nepasarea lor".

Tremur, este iarna, simt ca mi-a inghetat sufletul, da-l dracului, l-as amaneta pentru un calorifer. Este atat de frig, inghet treptat, nimanui nu-i pasa, nimeni nu va observa lipsa. O mangaiere pe obraz, mi se pare, inca una in par, cineva ma atinge, deschid ochii. Am murit, este un inger.

"Cred ca esti mort de frig, vino cu mine".

M-a dus la ea acasa unde mi-a pregatit o baie fierbinte, nu am mai simtit ceva atat de placut de ani de zile. Cine crede ca nu poate trai fara GPS si Bluetooth nu a simtit niciodata placerea unei bai calde pe timp de iarna.

Dupa ce am iesit din baie, fata m-a luat in pat, facandu-ma al ei. In visele mele vivide, mereu eram eu cel care poseda, insa acum nu a fost asa. Eram confuz dar fericit, ma simteam viu. Facusem o baie calda, facusem dragoste cu o femeie si probabil urma cina. Ce viata minunata, dar oare va continua?

"Daca vrei, poti sa ramai aici" imi spuse ea. "Ai fata de om bun, iar mana mea nu a intalnit nici o opreliste spre sufletul tau. Te rog ramai aici. Eu imi voi pune lucrurile in folosul amandurora, iar noi doi, ne vom pune sufletele in folosul celuilalt. Si astfel vom fi vii! Fiindca si eu sunt ca tine, moarta. Si eu am nevoie de cineva pentru a ma ridica din nou in lumea celor vii, vreau sa traiesc, vreau sa iubesc!"

Ea nu era ca in visele mele, cu sani si fund, cu buze carnoase si gesturi senzuale. Era cam uratica, insa sufletul ii era de aur. Iar eu, nici eu nu eram mare frumusete, dar eram tot om bun ca si ea, nu aveam de gand sa las niste tampenii in calea fericirii si a vietii.

Astfel ne-am lasat sufletele sa se ciocneasca precum particulele atomice, formand un nucleu. Iar din acest nucleu s-au nascut doua vieti. Inainte pustii si singure, doua vieti s-au unit intr-o comuniune daca nu fericita, atunci, macar utila, dupa teoria lui John Stuart Mill.